Înapoi
Articolul următor

9 motive pentru care NU avem de-a face cu un boom imobiliar

Este limpede că piața a reintrat pe un curs ascendent – înseamnă însă aceasta că ne vom confrunta curând cu o nouă perioadă de recesiune?

Facilitată de apetitul românilor pentru achiziții, tendința de creștere a prețurilor din ultimii ani îi face pe mulți să-și amintească de perioada de boom imobiliar, suscitând teama de o nouă criză imobiliară. Cât de real este însă pericolul de a ne confrunta cu o asemenea cădere a pieței în viitorul apropiat?

Aceasta este întrebarea la care răspunde omul de afaceri Ovidiu Șandor în cel mai recent raport de piață realizat de Analize Imobiliare, platforma dezvoltată și susținută de Imobiliare.ro. Argumentele antreprenorului – care are momentan în dezvoltare ansamblul rezidențial ISHO, din Timișoara, cu o capacitate de circa 1.200 de unități locative – le vei regăsi, punctual, în cele de mai jos:

Primul contra-argument la iminența unei noi crize este cel al evoluției prețurilor. „Cu rate anuale de creștere de până la 10%, perioada actuală nu are nimic de-a face cu anii 2006-2008, când, conform datelor Imobiliare.ro, prețurile atingeau ritmuri anuale de creștere de peste 50%”, este de părere omul de afaceri.

Pe de altă parte, nivelul mediu al veniturilor populației este cu aproape 100% mai mare. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), salariul mediu net în România depășește 2.400 de lei, față de 1.282 lei în 2008; în plus, ritmul de creștere a acestui indicator se accelerează pe fondul concurenței pentru principala resursă a țării, anume forța de muncă. „Avem, așadar, o generație mai înstărită de consumatori, cu previziuni optimiste pentru anii viitori”, punctează Șandor.

„Desigur, asistăm la o creștere de preț începând cu 2015. Pe de altă parte, prețurile s-au înjumătățit în perioada 2009-2014, când o garsonieră a ajuns să echivaleze o mașină nouă din clasa medie, o stare de anormalitate. De altfel, în prezent, nivelul prețurilor apartamentelor, cu excepția unor zone din Cluj, este la nivelul anului 2006, neatingând încă nivelul perioadei anterioare de boom economic, când puterea de cumpărare era semnificativ mai mică decât în prezent. Toate aceste aspecte ne îndreptățesc să considerăm că traversăm o perioadă normală de creștere a pieței după un lung șir de ani de scădere și stagnare. Este posibil să vedem în viitorii ani corecții de preț pe anumite segmente (exemplul fiind segmentul vechi, încă supra-apreciat în orașele mari), dar credem că evoluția actuală a prețului apartamentelor este susținută de elemente obiective, astfel încât pe termen scurt nu există un risc de recul.”

Ovidiu Șandor, fondator și CEO Mulberry Development

Ponderea pe care Prima Casă o are în volumul total al tranzacțiilor este mult redusă. Băncile au produse competitive, iar dobânzile vor continua să se mențină la un nivel atractiv. „Trebuie să ne așteptăm că această perioadă, în care capitalul e atât de ieftin, nu va dăinui, dar deocamdată nu vedem motive reale de îngrijorare pe un orizont de timp mediu, cu atât mai mult cu cât dobânzile, cel puțin la împrumuturile în euro, par să rămână la un nivel jos o perioadă mai lungă de timp”, este de părere Ovidiu Șandor.

Un factor important este că o bună parte dintre tranzacțiile din momentul de față au loc cu finanțare din resurse proprii, mulți cumpărători acumulând cash în perioada din 2009 încoace, astfel încât dependența de un credit este relativ scăzută. Se poate spune, așadar, că piața a depășit momentul în care depindea de acest sprijin guvernamental, intrând într-o etapă de maturizare.

În urma perioadei de recesiune, apetitul cumpărătorilor pentru informații a crescut. Aceștia urmăresc evoluțiile indicilor imobiliari și înțeleg importanța unei localizări favorabile și a prestigiului unei zone în stabilirea prețului cerut. În plus, clienții au pretenții de la un ansamblu rezidențial, știu să analizeze diferitele concepte disponibile pe piață și înțeleg diferențele dintre blocurile vechi și cele noi, prețul nemaifiind singurul criteriu de evaluare.

Stocul de apartamente este absorbit într-o măsură mai mare, pe de-o parte datorită creșterii cererii sustenabile, iar, pe de altă parte, pentru că terenurile disponibile în zonele pretabile pentru construcția de ansambluri rezidențiale sunt limitate.

În condițiile în care legislația a evoluat odată cu piața, obținerea autorizațiilor de construcție devine mai restrictivă, la fel și PUG-urile, fapt ce va limita expansiunea ofertei.

Interesul investițional există, însă în limite sustenabile. Dacă în anii 2006-2008 multe achiziții aveau un scop speculativ, acum majoritatea tranzacțiilor încheiate au ca obiectiv principal locuirea de către cumpărător și familia acestuia. Ponderea tranzacțiilor în scop investițional se menține la un nivel relativ redus, iar clienții nu mai au în vedere revânzarea în profit, ci închirierea.

Pe termen mediu și lung, este de părere antreprenorul timișorean, singura evoluție posibilă a costurilor de construcție este una de creștere. Alături de reglementările urbanistice mai restictive și de prețurile în ascensiune ale terenurilor, acest factor pune limite exansiunii ofertei, în contrapunct cu cererea ridicată. Riscul de acumulare a unui stoc semnificativ de locuințe care să nu fie „absorbit” de către piață este, așadar, destul de redus.

Stadiul lucrărilor

Proiectele noastre